expresie a creativit\u0103\u021bii umane<\/p>\n\n\n\n
Arta\u00a0este, \u00een esen\u021b\u0103, cea mai profund\u0103 expresie a creativit\u0103\u021bii\u00a0umane. Pe c\u00e2t de dificil de definit, pe at\u00e2t de dificil de evaluat, av\u00e2nd \u00een vedere faptul c\u0103 fiecare\u00a0artist\u00a0\u00ee\u0219i alege singur regulile \u0219i parametrii de lucru. Se poate spune, totu\u0219i, ca arta este rezultatul alegerii unui mediu, a unui set de reguli pentru folosirea acestui mediu \u0219i a unui set de valori ce determin\u0103 ce anume merit\u0103 a fi exprimat prin acel mediu pentru a induce un sentiment, o\u00a0idee, o senza\u021bie sau o tr\u0103ire \u00een modul cel mai eficient posibil pentru acel mediu. Prin modul s\u0103u de manifestare, arta poate fi considerat\u0103 \u0219i ca o form\u0103 de\u00a0cunoa\u0219tere\u00a0(cunoa\u0219terea artistic\u0103).<\/p>\n\n\n\n
\u00centr-un sens larg, termenul art\u0103 desemneaz\u0103 orice activitate, care se bazeaz\u0103 pe cuno\u0219tin\u021be, exerci\u021biu, percep\u021bie, imagina\u021bie \u0219i intui\u021bie. \u00centr-un sens mai strict, se adaug\u0103 la cele de sus lipsa de func\u021bionalitate (practic\u0103), cunoa\u0219tere, estetic\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Britannica Online define\u0219te arta ca „\u00eendem\u00e2nare \u0219i imagina\u021bie \u00een crea\u021bia de obiecte, medii ambiante sau experien\u021be estetice care pot fi \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ite” (the use of skill and imagination in the creation of aesthetic objects, environments, or experiences that can be shared with others.)[1]<\/p>\n\n\n\n
Defini\u021bia \u0219i evaluarea artei a devenit problematic\u0103 mai ales de la \u00eenceputul secolului 20. Richard Wollheim face distinc\u021bie \u00eentre trei moduri de acces: realist, unde calitatea estetic\u0103 este o valoare independent\u0103 de orice punct de vedere uman; obiectivist, unde calitatea estetic\u0103 este deasemeni o valoare absolut\u0103, dar dependent\u0103 de experien\u021b\u0103 uman\u0103 general\u0103; \u0219i pozitia relativist\u0103, \u00een care calitatea estetic\u0103 nu este o valoare absolut\u0103, dar depinde de, \u0219i variaz\u0103 cu experien\u021ba uman\u0103 a diferi\u021bilor indivizi.[2] Un obiect poate fi caracterizat \u00een func\u021bie de inten\u021bie, sau lipsa acesteia, a creatorului s\u0103u, indiferent de scopul sau func\u021biunea lui. De exemplu o cea\u0219c\u0103, care poate folosit\u0103 ca un simplu recipient, poate fi considerat obiect de art\u0103, dac\u0103 e inten\u021bionat\u0103 obiect estetic. De asemenea, o pictur\u0103 poate fi considerat\u0103 obiect de me\u0219te\u0219ug (deci nu obiect de art\u0103), dac\u0103 este un produs de mas\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Natura artei a fost descris\u0103 de Richard Wollheim ca „unul din termenii cei mai elusivi (care se eschiveaz\u0103) ale problemelor tradi\u021bionale de cultur\u0103 uman\u0103” (one of the most elusive of the traditional problems of human culture).[3]. A fost definit\u0103 ca vehicol pentru expresia sau comunica\u021bia de emo\u021bii \u0219i idei, un mijloc pentru explorarea \u0219i aprecierea elementelor formale pentru sine, \u0219i ca mimesis sau reprezenta\u021bie.[4] Leo Tolstoi a identificat arta ca un mijloc indirect de a comunica \u00eentre persoane.[4] Benedetto Croce \u0219i R.G. Collingwood au avansat ideea idealist\u0103 c\u0103 arta exprim\u0103 emo\u021bii \u0219i c\u0103 opera de art\u0103, a\u0219adar, exist\u0103 esen\u021bialmente \u00een mintea creatorului.[5]<\/p>\n\n\n\n
Teoria artei \u00ee\u0219i are r\u0103d\u0103cinile \u00een\u00a0filozofia\u00a0lui\u00a0Immanuel Kant\u00a0\u0219i a fost dezvoltat\u0103 \u00een secolul 20.[4]\u00a0Arta ca\u00a0mimesis\u00a0are r\u0103d\u0103cini ad\u00e2nci \u00een filozofia lui\u00a0Aristotel.[4]<\/p>\n\n\n\n